Macovei demisa. Dar cati nu ii vor capul?! Justificat sau nu, trebuie insa urmata o procedura. Care, cu stupoare aflam, ca a fost incalcata. De cei care au depus motiune simpla cand ea suna ca o motiune de cenzura. De presedintele Senatului care nu a verificat acest lucru.

Eu spun ca de toti care au votat-o, indiferent ca DA sau NU, pentru simplul fapt ca nu au verificat veridicitatea aspectelor invocate in motiune. In momentul cand Macovei s-a prezentat in Senat, a dat citire unui document prin care raspundea, tehnic, la toate acuzele politice ce i se aduceau. Pe care parlamentarii nu au vrut sa il auda.

Era evident, nu numai pentru noi telespectatorii, ca decizia era luata inainte indiferent de apararea lui Macovei. Pentru simplul fapt ca parlamentarii o urasc. Toti, fara nici o distinctie. Iar motivul e relativ simplu: politicul nu mai pot controla justitia. Iar aici trebuie sa adaug si lipsa de reactie a CSM si a magistratilor la gravele atingeri ale independentei aduse de la tribuna Senatului; si in cazul lor explicatia e relativ simpla: pentru prima data ministrul le cere eficienta si calitate, iar Parlamentul le impune raspundere in caz de erori judiciare.

In 2003, parlamentarii (in mare parte aceeasi cu cei de azi) au dat nastere unui monstrozitati de pachet de legi cu care vroiau cica reformarea justitiei. Practicienii si-au dat seama ca era de fapt vechea lege impartita in trei prin care se mentineau parghiile politice de control a justitiei. Dar magistratii si cateva ONG-uri cu activitate in domeniul justitiei au facut presiuni in febr.2004 si au reusit intoarcerea legilor in comisii spre dezbatere. Atunci s-a plamadit solutia salvatoare: crearea unui organism de autoguvernare a justitiei - CSM. Legile au intrat in vigoare in sept. 2004. Incepea reforma. Nota bene, sub fosta guvernare.

Dandu-si seama ca puterile acordate CSM erau dintr-o data prea mari pentru o institutie noua, in 2005 Macovei a provocat asumarea raspunderii Guvernului pentru modificarea legilor in privinta procurorilor pe care pentru prima data ii facea independenti dar in acelasi timp lua atributul de numire a Procurorului General si al sefului DNA. In privinta judecatorilor nu s-a putut face nimic, caci Curtea Constitutionala s-a opus; dar s-a introdus impartirea aleatorie a dosarelor, ceea ce a dus la ruperea filierelor formate de ani de zile in interiorul instantelor. Totul, repet, prin asumarea raspunderii Guvernului si incuviintarea Parlamentului.

Urmeaza demisia lui Amariei de la PNA, reconfigurarea in DNA a PNA care dintr-o data era descoperit ca fiind neconstitutional de cei care il votasera, primul interviu in direct pentru ocuparea postului de sef la aceasta institutie si primele dosare cu parlamentari si guvernanti. In instante incep sa soseasca calculatoarele, se da internet la toata lumea, magistratii intra in contact unii cu altii. Se platesc drepturile salariale restante de pe vremea fostei guvernari, datorate unor calcule ilegale pentru care nimeni nu a raspuns niciodata. Se refac sediile, se termina Palatul de Justitie din Bucuresti, se contracteaza cel mai mare contract din instora Bancii Mondiale pe justitie.

Incep controalele de la UE, la care iesim bine. Pe DIICOT, pe DNA, pe instante. CSM este atacat tot mai des pentru ca si asteptarile erau tot mai mari. Iar feţele de acolo, sa ma ierte D-zeu, dar chiar cativa au mari probleme nu doar de imagine, ci de caracter sau chiar de pregatire profesionala.

Vine demisia lui Botos. Un nou procuror general, o noua organigrama, un nou regulament. Se desfiinteaza SIPA si magistratii scap de cel mai mare cosmar al lor. Se stabileste un nou sistem de ocupare a posturilor de conducere in instante si parchete: concurs - nemaivazut, nemaiintalnit: sefii incepeau sa nu mai fie numiti pe pile sau clientelism.

Parlamentarii au fost orbi la toate astea. Nu au stat de vorba cu nici un judecator, procuror sau grefier, nu au contactat nicio asociatie sau sindicat. Au votat dupa ce isi mai aminteau ei ca au vazut cand mai sunt citati pe la parchet sau la instanta, de regula in calitate de inculpa...

Senatorii chiar nu au stiut ce voteaza (trec peste randurile agramate si inconsistente de pe fituica intitulata "motiune"). Daca ar fi fost de buna credinta, ar fi asteptat Raportul pe Starea Justitiei pe care CSM trebuie sa il prezinte in Parlament zilele acestea. Atentie, CSM il prezinta, nu ministrul. Ma intreb daca vor avea o reactie la fel fata de membrii CSM si vor provoca demisia acestora. La urma urmei, ceea ce au reprosat ministrului a fost pe de o parte ca tipa cam des si poarta pantaloni; pe de alta parte au fost nemultumiti ca se fac dosare in cazul lor si ca nu sunt altii arestati.

Domnii parlamentari au dovedit ca habar nu au ce inseamna administrarea justitiei si ce e infaptuirea justitiei. Poate ar trebui din cand in cand sa mai citeasca legile pe care ei insisi le voteaza. Iar daca si-ar aduce aminte ca au initiativa legislativa si ca ei insisi, parlamentarii, ar putea misca ceva in vederea eficeintizarii justitiei, chiar ar incepe reforma si in ceea ce ii priveste...

CD