Sorin ROSCA STANESCU 

Presedintele Traian Basescu a lansat pe piata un nou concept. Cel de blat politic. Expresia, izvorata dintr-un limbaj de jargon, a prins. De la periferie spre centru. Ea face valuri inclusiv in presa scrisa si audiovizuala. Iar acum, doctorul Sorin Oprescu i-a conferit un nou avant. Acuzand, la randul lui, importanti reprezentanti ai clasei politice ca au facut un blat politic, al carui pret este chiar prezumtiva sa victorie in alegerile pentru Primaria Generala a Capitalei. Asadar, sa ma refer si eu la blatul politic. Exista sau nu aranjamente intre reprezentantii partidelor, care vizeaza, in ultima instanta, manipularea ordinara a cetateanului? Deturnarea vointei sale? Furtul votului popular? Analizand barbateste viata politica nu numai din Romania, ci si de-aiurea, suntem obligati sa admitem ca pretutindeni si intotdeauna politica inseamna un comportament de tip versatil. Scopul este, fara exceptie, obtinerea puterii. Impartirea acesteia. Ascederea la posibilitatea de a decide soarta unor colectivitati umane mai mari sau mai mici. In interiorul partidelor, dar si in raporturile interpartinice, aproape totul se negociaza. Nu-mi pot imagina ca acesta este sensul conferit de Traian Basescu conceptului de blat politic. Daca m-as insela, ar rezulta ca cel mai mare autor de blaturi politice este el insusi. Sa ne amintim cum i-a facut vant din PD lui Petre Roman, pentru a-i lua locul. Cum a batut palma cu nimeni altul decat Virgil Magureanu, pentru a realiza o fuziune intre PD si partidul ex-directorului SRI, din care fiecare parte s-a ales cu cate ceva. Basescu a pus mana pe sediile lui Magureanu, iar acesta si-a plasat oamenii de incredere in structurile de varf ale partidului condus de cel care avea sa initieze asa-zisa condamnare a comunismului. Si, in aceasta acceptiune, blat politic a fost insasi crearea Aliantei DA. Ca sa nu mai vorbim de rocada facuta peste noapte cu Theodor Stolojan, peste capul celor doua partide. Tot blat politic ar fi fost si savanta, ca sa nu spun brutala combinatie prin care, imediat dupa alegerile din 2004, Basescu le-a tras de sub picioare pesedistilor covorul guvernarii. Ori presiunea penala incredibila pusa pe Adrian Nastase, pentru ca Alianta DA sa inhate presedintia Camerei Deputatilor. Dar, in realitate, acestea nu sunt blaturi politice. Sunt doar combinatii si aranjamente mai morale sau mai imorale pe care, in mod frecvent, le fac partidele si liderii acestora. Ce este, insa, cu adevarat, marele blat? Atunci cand este furata vointa cetateanului. Cand una votezi si alta iese din palarie. Ce acuza, pe drept sau pe nedrept, cu sau fara probe, doctorul Sorin Oprescu, care relanseaza teza blaturilor? Ca doua partide, PSD si PD-L, au decis sa-si imparta puterea politica in Bucuresti, unul din obiective fiind chiar sacrificarea lui. Dar, cinstit vorbind, dincolo de declaratiile politice care isi au o justificare, dar nu pot fi suspectate de inselatorie, cum ar putea functiona asemenea aranjamente? Pe ce se bazeaza Oprescu atunci cand acuza o tentativa de furt? Evident, nu pe afirmatia lui Basescu conform careia liderii politici, inclusiv cei din PD-L, initiaza blaturi politice. Nici macar pe declaratiile publice facute de Vanghelie si Ontanu, in contrasens cu cele ale lui Geoana, privind sprijinul politic in marea finala electorala de la Bucuresti. Fara sa o spuna, pentru ca este greu, daca nu chiar imposibil, sa detii probe in acest sens, Oprescu acuza faptul ca se pune la cale un furt. Este evident ca cetateanul nu va fi niciodata atat de disciplinat cum si-ar dori liderii de partide, votand exact ce vor acestia. Dar buletinul de vot poate fi falsificat. Sau numarat gresit. Sau anulat. Si asta sta in puterea reprezentantilor partidelor prezenti la pupitrul de comanda al sectiilor de votare. Dar chiar asa sa stea lucrurile? Eu sper ca doctorul Oprescu se insala. Ca este doar isteric. Ca simte ca poate pierde. Si, atunci, face valuri. Ma indoiesc ca se joaca "marele blat politic".