Cristian UNTEANU 

In primul document se afirma ca "Din experienta noastra, o politica privitoare la Rusia, mai ferma si bazata pe valori, va spori nu numai securitatea Occidentului, dar va determina Moscova sa fie mai deschisa la cooperare... Avem cateodata impresia (...) ca numerosi func­tionari americani estimeaza astazi ca situatia din regiunea noastra este definitiv stabilizata si se pot ocupa de alte chestiuni strategice mai presante (...). Acest punct de vedere este pre­matur". Mai mult chiar, se apreciaza ca "Europa Centrala si de Est se gaseste la o inter­sectie de interese politice si nervozitatea creste in regiune", in special in lipsa unei reactii a NATO in conflictul din Georgia, cand Rusia "a violat dreptul international". In al doilea document se afirma ca "exista sentimentul din ce in ce mai puternic ca Europa Centrala si de Est se afla la o rascruce de drumuri. Declinul influentei SUA este evident si, intr-o anume masura, este consecinta logica a integrarii...in UE. Atat opinia publica, cat si guvernele din regiune demostreaza o creste­re a tendintei catre provincialism si obiective pe termene scurte. In absenta unui lidership, aceste tari ar putea deveni chiar un ostacol impotriva unei viitoare cooperari eficace intre SUA si UE pe probleme globale asa cum ar fi securitatea energetica, securitatea si apararea sau drepturile omului". Adaugand o observatie care, venita din acea zona, poate da fiori: "este limpede ca, pe viitor, doar NATO nu va putea asigura de una sin­gura securitatea zonei Europei Centrale si de Est...". Dar, in plus, cu o recomandare esentiala pusa in concluzia materialului: la 20 de ani dupa caderea Cortinei de Fier "trebuie lansat un nou program in vederea identificarii si promovarii unei noi generatii de lideri politici de pe ambele maluri ale Atlanticului care sa fie in stare sa duca mai departe proiectul transatlantic". Logica scrisorii fostilor presedinti culmina cu apelul de a nu se abandona proiectul instalarii scutului american antiracheta in Polonia si Cehia potrivit planului stabilit de Administratia George W. Bush care ramane "un simbol al credibilitatii Americii". Al doilea document, chiar daca este subsumat aceleiasi logici de avertisment fata de riscurile unei atitudini prea binevoitoare fata de Rusia, duce rationa­mentul chiar mai departe, ple­cand de la teama unei posibile pierderi masive de influenta americana pe termen lung si, implicit, de aparitie a riscurilor de desta­bilizare sau chiar de rebalansare a situatiei existente. O relansare a dialogurilor de surzi proprie stilului propagandei Razboiului Rece sau un semnal realist reflectand exasperarea reala a unei zone care, adanc afundata in criza, cauta explicatii si se teme ca Obama ar fi fa­vorabil unei noi impartiri a zo­nelor de influenta? Sau aceste zone au fost deja atribuite si asta ar explica tonul dur al ambelor mesaje?