In primul rAnd, sa vorbim despre consecintele posibile. La nivel regional, orice asemenea atac poate declansa doua tipuri de reactii. Pe de o parte, la nivel statal, iar aici unitatea lumii musulmane este departe sa constituie un motiv de liniste pentru liderii iranieni. In afara de violente condamnari verbale, este foarte greu de crezut ca fortele armate importante ale regiunii, cele egiptene si siriene, vor dori macar sa se puna in miscare, fie si numai in amintirea esecurilor trecute.
InsA lucrurile stau cu totul altfel daca privim lucrurile din perspectiva miscarilor fundamentaliste care pot dobandi un foarte periculos sprijin popular masiv si, in consecinta, pot destabiliza situatia la modul in care au reusit-o in Irak sau Afganistan.
De aici Intrebarea urmatoare: cine va sustine Israelul? Nu ma refer aici la aspectul diplomatic, caci este cert ca Rusia isi va folosi dreptul de veto pentru a bloca orice Rezolutie a Consiliului de Securitate care sa legitimeze o asemenea actiune militara sau sa dea binecuvantarea unei forte internationale sau unei coalitii care sa sprijine fortele israeliene. Ramane posibilitatea implicarii directe a fortelor americane si a unor aliati ocazionali reuniti intr-o noua formula de "razboi global impotriva terorii". Tehnic vorbind, desigur ca este posibil. Politic insa, lucrurile sunt cu mult mai complicate decat in momentul premergator atacului asupra Irakului.
Opinia publicA din SUA, nemaivorbind de cea din statele europene, nu si-a revenit din socul provocat de esecul irakian si de sirul constant de probleme mortale cu care se confrunta intr-un Afganistan ce pare imposibil de pacificat. Decizia de a deschide un nou front major de lupta va fi deosebit de greu de sustinut si argumentat, mai ales daca Israelul va lua decizia de a apela la arsenalul sau nuclear pentru o lovitura preventiva impotriva unui stat care nu poseda (inca) acest tip de arme. Chiar daca, parca repetand in copie scenariul Irak, BND, serviciul de informatii externe german, are deja pregatit un raport care va fi dat curand publicitatii si unde se arata, asa cum spun jurnalistii de la STERN, ca Iranul continua "cu intensitate maxima" pregatirea pentru realizarea primelor doua bombe nucleare care ar putea fi operationale in cateva luni, "neexistand niciun fel de dubiu posibil... ca programul de rachete construite in Iran are scopul exclusiv de a le face compatibile cu capete nucleare".
Israelul va avea, ca si altadata in trecut, posibilitatea de a invoca principiul supravietuirii nationale, amintind de amenintarile multiple lansate de liderii politici iranieni in dorinta lor "de a sterge Israelul de pe harta". Iranul, la randul sau, va putea invoca statutul de tara agresata si, drept urmare, abilitat sa ceara ajutorul international. Primele apeluri vor fi catre tarile lumii musulmane, dar urmatoarele, cele mai importante, vor fi adresate catre aliatii sai traditionali politici si economici, Rusia si China. In afara unui sprijin politic cert, oare vor mai reusi sa obtina si altceva, inclusiv un eventual sprijin logistic sau, in scenariul de cosmar, o prezenta militara straina pe teritoriul iranian?
Singurul lucru cert este ca sunt reunite si gata de explozie o serie de componente ale unui conflict major. Brusc, se deseneaza nu doar perspectiva, si asa tragica, a unui conflict Israel-Iran, ci a unuia care sa antreneze forte cu impact global. Singura speranta este ca marii actori realizeaza care ar putea fi implicatiile si ca modelul Irak-Afganistan a oferit tuturor o lectie imposibil de ignorat.