Cristian UNTEANU 

Grea, tenace, mortala, atotcuprinzatoare, indiferenta este formula romaneasca a unei autentice si foarte usor palpabile nesupuneri civile. Pe nimeni nu mai intereseaza nimic, politicul, gafele, smenurile si deciziile sale aberante par sa nu mai preocupe pe nimeni, desfasurandu-se intr-un fel de realitate din ce in ce mai paralela cu viata de fiecare zi a oamenilor. O stare de nAucealA indusa, cred eu, constient, in speranta ca nefericitul de contribuabil, luat de valul spectacolului sordid la care asista practic 24 de ore din 24, va uita de toate celelalte. Si uite ca, rapid executata si pro­fitand de naivitatea proverbiala a adversarului, miscarea reuseste. Scandalul national, cu toate partile sale componente, incepe sa fie un bun reprezentativ in sine al poporului roman care, miraculos, nu mai cere nimic altceva. De unde se vede cat de corect politic era rationa­mentul pus literar in seama lui Lapusneanu, anume ca mania multimii poate fi stinsa doar prin sacrificarea capului lui Motoc. Tine, macar pe o scurta perioada, in cazul nostru cea electorala. Scandalul, oricare scandal, tine loc si de circ, si de paine, fiind multumitor pentru uriasul apetit justitiar romanesc, contraba­lansat insa si de indiferenta mostenita de la dragii nostri fanarioti care ne-au lasat varianta locala a lui "allegro ma non troppo", tradusa prin indemnul "ho, nu te grabi, ca doara nu vin turcii!". Asa e, nu vin turcii, a cum mult prea ocupati de sen­zationalul lor acord cu rusii care le permite sa se repozitioneze ca decidenti pe piata europeana a energiei. Indiferenta nu este numai o reactie de scarba fata de manariile la care se dedau politicienii nostri prin firmele la care actioneaza ca protectori neautorizati, dar extrem de eficienti. Indiferenta, dupa cum usor se poate vedea, este si reactia de sorginte fanariota a institutiilor statului, cele care, in acest moment, actioneaza in spiritul intelepciunii noastre traditionale ce ne-a invatat stiin­ta "capului plecat ce sabia nu-l taie". Corect, drept care nimeni nu mai vrea sa zica nimic, de parca nimic nu s-a intamplat si institutiile abilitate s-ar numi asa doar fiindca o cere legea si nu. Doamne fereste, ar si avea atributii concrete de ancheta. Tacerea este absoluta, toata lumea fiind in concediu de asteptare. Vor fi anchete doar daca, pe misterioase canale ale administratiei ultrapolitizate, se va primi semnalul "so pe ei!", oricare ar fi acei "ei", deoarece acum e vorba de supravietuire si nu de legi temporare si pasa­gere in care poate, in naivitatea ei, mai poate crede Uniunea Europeana. Intre timp, prinsa de scan­dalurile aparute in ritm de cel putin unul pe zi, opinia publica poate fi facuta sa inghita, la pachet si pe nemestecate, sti­rile la fel de reale privind cifrele aiuritoare comunicate de Guver­nul Boc privind disponibilizarea iminenta a peste 300.000 de persoane din sectorul public, cu o perspectiva indubitabil in crestere! Sindicatele sunt indiferente si liderii lor au fost neutralizati la timpul potrivit. Desigur se vor mai semna protocoale care, si de data asta, vor fi ignorate de toata lumea cu aceeasi bolnava indiferenta. Toata lumea s-a decis ca este mai cuminte sa taca: presedinte Basescu si familia, serviciile, procuratura, politia, armata. Dar si, extrem de inte­resant si demn de subliniat, a noasta odinioara atat de insetata de dreptate si adevar societate civila. Aceasta din urma a amortit fie din tampenie, fie la ordin. Sa se fi intamplat insa a mia parte din tot ce vedem azi in perioada mostenirii dezastruoase de trista amintire, oare cum s-ar fi napustit echipa Soros sa acuze si sa ne invete cum stau lucrurile intr-un stat de drept? Acum, scuzati, toata lumea doarme fiindca daca este vorba de PDL, nu este nimic de acuzat. Totul, dupa cum se poate demonstra, este perfect in cea mai buna dintre lumile posibile. Traiti, raportam, poate asa si este si n-am vazut! Si daca am vazut, ce ne pasa?