Golitin a dezvaluit ofiterilor britanici existenta unui plan sovietic, in care erau antrenate si alte servicii speciale din sfera de influenta mosco­vita pentru Inducerea in Eroare Strategica a Occidentului. A dat o serie de detalii privind respectivul plan, existent inca din 1958, cand, pentru materializarea sa, in cadrul Directiei Principale I a KGB, se infiintase departamentul D (Dezinformare). In esenta, departamentul respectiv initia si derula ample operatiuni clandestine de implementare si manipulare a guvernelor, institutiilor publice si organizatiilor occidentale, actiuni ce implicau penetrarea acestora si anturajele celor mai importante personalitati. In acest context, a pretins ca Hugh Gaitskell, liderul Partidului Laburist fusese asasinat de KGB, spre a fi netezit accesul la putere al lui Harold Wilson. "Kago" a mai afirmat ca Golda Meir, atunci ministru de Externe al Israelului este agent KGB. (Mentionam ca in 1964, intr-o vizita facuta la Londra, James Jesus Angleton le-a comunicat colegilor sai ca detine informatii secrete noi care confirma relatarile facute lor de Anatoli Golitin in privinta suspiciunilor referitoare la Harold Wilson). Al cincilea spion Anatoli Golitin le-a confirmat interlocutorilor sai, Mitchell si Wright, ca in cadrul KGB se vorbea de "cercul celor cinci" spioni pe care ii are in Marea Britanie. In conditiile in care interlocutorii cunosteau doar patru dintre acestia " Philby, McLean, Burgess si Cairncross" "si-au intensificat investigatiile, concentrate indeosebi asupra lui Ghraham Mitchell, director adjunct al MI-5, pe care il suspectau de mai mult timp. Investigatiile se derulau in colaborare cu omologii americani, dar atat James Jesus Angleton, precum si responsabili ai FBI au concluzionat ca Graham Mitchell "este curat". Britanicii si-au indreptat atentia asupra altei tinte, directorul MI-5, sir Roger Henrz Hollis, dar dupa cinci ani de investigatii ale comitetului Fluency, condus de Arthur Martin, nu s-a ajuns la confirmarea banuielilor. In plus, nici un defector sovietic, nici macar vestitul Oleg Gordievski n-au sustinut ca Hollis ar fi fost o cartita a Moscovei. Controversa cu Nosenko

		Penkovski a dezvaluit americanilor secretele rachetei sovietice SS-4

Sederea in Anglia a lui Anatoli Golitin, a fost intrerupta brusc, deoarece in presa londoneza au aparut informatii din care rezulta ca defectorul, foarte catat de serviciile sovietice, se afla pe malurile Tamisei. A fost nevoit sa se intoarca in SUA unde serviciul condus de Angleton, in cooperare cu FBI, derula vanatoarea de cartite un efort costisitor, de sute de mii de dolari. In context, Golitin parea sa fie extrem de util. A furnizat informatii colaterale si informatii de intregire, relative la unii dintre cei 14 suspecti pe care Angleton si ai sai ii hartuiau. A cazut victima, desi nevinovat, Peter Karlow, care lucrase mult timp la Berlin, numai pentru faptul ca numele sau real, Klibanski, era de origine slava, incepea cu litera K si se termina cu "ski", elemente prin care Golitin indicase o posibila cartita in interiorul CIA. Totusi, alte indicii furnizate de el, ignorate de Angleton, dar furnizate de FBI colegilor britanici au condus la arestarea, in Anglia, a lui Giuseppe Martelli, de la Autoritatea Nucleara si a lui Frank Brossard, inginer la Ministerul Aerului. Indiciile furnizate de Golitin, erau intregite de cele obtinute de la un ofiter GRU (cu nume de cod "NICK NACK" sau "MORINE") care contacta reprezentanti ai CIA atunci cand efectua deplasari scurte la New York, precum si de un alt defector, Iuri Ivanovici Nosenko. Intrucat nu toate informatiile furnizate de Golitin se verificau imediat, iar altele erau contrazise de colegul sau, defectorul Nosenko, credibilitatea lui a fost pusa adesea sub semnul indoielii, fiind banuit ca ar face parte dintr-un amplu joc operativ de inducere pe piste false, controlat de la Moscova. O astfel de banuiala era alimentata si de rezultatele palide ale vanatorii de cartite duse de Angleton cu prea multe pierderi colaterale in randul Sectiei Rusia Sovietica,( al carui sef, David Murphy, acuza faptul ca, urmare a actiunilor SIG, din cele 30 de surse care operau in Uniunea Sovietica, au ramas active numai 5). De altfel, si britanicii, prin vocea directorului SIS de atunci, sir Dick Goldsmith White, aprecia ca dezvaluirile lui Golitin, desi au antrenat 153 de capete de investigatii, s-au dovedit a fi "o recolta putrezita". Nelamuriri pe termen lung Totusi, timpul avea sa demonstreze ca multe din afirmatiile puse sub semnul intrebarii, pe care le furnizase Golitin, aveau sa se confirme. Ultimul membru din "cercul celor cinci", sir Anthony Blunt, curatorul colectiei de arta a reginei, avea sa fie demascat ca agent al sovieticilor, la 15 noiembrie 1979, in Camera Comunelor, de Margaret Thatcher, atunci premier al Marii Britanii. Chiar daca serviciile secrete americane si partenere nu au reusit atunci sa descopere penetrarea NATO de catre spionajul estic, controlat de Moscova, cu sprijinul unor responsabili francezi, peste timp acuzele lui Golitin aveau sa se adevereasca, context in care putem sa admitem ca defectorul sesizase vulnerabilitatile ce au facilitat actiunile asa-numitei "Retea Caraman". In aceeasi logica, retrospectiv, analizand efectele produse de atentionarile lui Anatoli Golitin in privinta cartitei existente in structurile CIA, se naste intrebarea daca nu cumva acesta detectase "mirosul" celebrei, de acum, cartite Aldrich Ames?

Alin Gheorghe, Asociatia pentru securitate si cooperare regionala ALIANTA