Claudiu Komartin, esti, ca sa zic asa, nou venit in literatura, faci parte dintr-o generatie care se ambitioneaza sa nu repete nimic din ceea ce s-a facut pana la ea. Crezi ca reuseste? Un asemenea deziderat are partea sa de naivitate si de candoare. Dar nu e nimic nou in a spune ca orice generatie aflata la inceput de drum isi propune sa detroneze cu trosnete si bubuituri cosmice generatia precedenta, in mainile careia se afla "puterea" (si simbolica, si reala); si asta pentru ca sta in natura lucrurilor ca tinerii (din orice vreme sau "conjunctura" socio-istorica) sa creada nu numai ca pot, dar ca au datoria de a infrange rezistentele lumii vechi, de a impune cu violenta propriul stil, propria conduita, propriul (in)scris. Pana acum, generatia mea a reusit sa fie si putin batranicioasa (T. Duna), sa se si clasicizeze prematur (M. Ianus), dar sa si arate ca poate avea un aport novator, ca e vitala, puternica, adevarata. Ruxandra Novac, Dan Sociu sau Razvan Tupa scriu o poezie cum nu s-a mai facut in literatura noastra. S-a facut in literatura americana... Ei recupereaza pe cont propriu experiente poetice ale literaturii americane dintre 1945 si 1970 (generatia beat, scoala de la New York, Black Mountain) care la noi nu au patruns la timp. Si cand au facut-o (cu lunedistii optzecisti), au facut-o pana la un punct, care tinea de mobilitatea acestora si de posibilitatile de-atunci de a pacali cenzura. Mai sunt si unii care ar dori sa reform(ul)eze sau sa topeasca doua importante traditii autohtone (cea suprarealista si cea neo-expresionista), imbogatindu-le cu elemente individuale de mare pregnanta. Acesti poeti nu sunt cu nimic mai prejos celor mentionati la-nceput (desi, mi se spune, sunt mai putin cool): Dan Coman, Stefan Manasia, Cosmin Perta. Nu pot fi uitate acele poetese care se scriu fara a ascunde nimic (dar chiar nimic e cam mult! - cea mai talentata si mai hotarata dintre ele fiind Elena Vladareanu). Si am pomenit aici numai pe cativa din cei afirmati in ultimii ani. Iata in cate directii deodata o apuca "douamiistii"! S-au spus despre voi, poetii ultimilor ani, si bune si rele, multi privesc cu oarecare dispret incercarile voastre de iesire "la lumina" (asta ca sa folosesc o metafora). Privindu-va intr-o oglinda critica, spune-mi, cum sunteti de fapt? E firesc sa se spuna multe. Chiar de catre unii care habar nu au despre ce e vorba, dar din auzite stiu ei ca e vorba de niste afurisiti de "pornografi" si de obraznicaturi fara pic de respect pentru batranii tristi si sterili care guverneaza patria literelor romanesti. Adevarul e ca, din punct de vedere strict uman, la o privire atenta, membrii generatiei mele nu sunt nici mai buni, nici mai rai decat, sa zicem, saizecistii, generatia lui Nichita Stanescu, a bunicilor nostri, sau cum vreti sa-i mai spuneti. Asta gandesc si eu. Si printre noi sunt naivi si idealisti, tipi echilibrati, integri (Andrei Terian, Mihai Iovanel), si din aceia - tot mai rari - cu adevarat devotati, solidari, care intretin cultul prieteniei, si i-as pomeni aici pe cei la care tin cel mai mult, poetii Razvan Tupa, Dan Coman si Cosmin Perta. Exista si tot felul de ipocriti, interesati de posturi sau cariere literare, sunt si exigenti agresivi (Bogdan Perdivara), zeflemisti (redutabilul cuplu de prozatori Ionut Chiva - Adrian Schiop), lupi singuratici (precum Teo Duna, poet de exceptional talent, dar si de scazuta vitalitate) si paranoici notorii, gata oricand, dupa modelul consacrat al lui Cezar Ivanescu, sa sara la bataie sau sa faca pe oricine "securist" sau "vanzator", din pricini numai de ei stiute (putini nu au avut de-a face cu iesirile isterice ale lui Marius Ianus). Vad ca ai aproape "fise clinice" cu ceilalti... Din punct de vedere scriitoricesc, cred ca e un lucru extraordinar ca toti si-au gasit foarte devreme tonul si "partitura" proprii. Inca de prin 2002-2003 se conturasera cu claritate scriituri inconfundabile la poetii si prozatorii cei mai buni, desi unele imprumuturi, tinand, in fond, numai de coincidentele structurale sau biografice, au mai existat (adica e firesc ca vocea Domnicai Drumea sa o ingane in cartea de debut pe a sotului ei, Marius Ianus, ca foarte tinerele poetese Miruna Vlada sau Oana Ninu sa mai traga cu ochiul la E. Vladareanu sau ca Adrian Urmanov si Andrei Peniuc, siamezii utilitaristi, sa-i datoreze mult de tot lui Razvan Tupa). Dar cam atat. Iar pe masura ce timpul inainteaza si "milenaristii" (dupa cum am fost numiti) publica a doua, a treia carte, diferentele sunt tot mai evidente. S-a spus, de asemenea, ca nu stiti sa respectati generatiile mai vechi. Un conflict deschis pe care il intretineti? O acuza nedreapta? Eu nu pot vorbi in numele generatiei din care fac parte, dar personal mi se pare o prostie fara margini asa-zisa insolenta a "tinerilor" fata de "batrani". Nu cred ca suntem mai rai, mai provocatori sau mai necuviinciosi fata de cei dinaintea noastra decat erau la sfarsitul anilor 50 tinerii care se afirmau atunci fata de consacratii Banus, Beniuc, Desliu sau Jebeleanu, sau la inceputul anilor 80 tinerii vremii fata de Nichita Stanescu, Ileana Malancioiu, Ioan Alexandru sau Marin Sorescu. Am amici care intretin un adevarat cult pentru un mare poet ca M. Ivanescu, altii care au o pretuire enorma fata de Angela Marinescu, unii merg cu Ioan Es. Pop, altii cu Mazilescu, Madi Marin si Muresan, s.a.m.d. Asa cum cei mai multi il dispretuiesc pe Cezar Ivanescu (pana la a-l numi "autor de manele baptiste"). O batjocura de neconceput! "Rod" sau "La Baaad" nu sunt carti de ignorat, dar mi s-a parut intotdeauna ca exista o ruptura inexplicabila si de neiertat intre poezia celui numit don Cezar, cu rostirea aristocrata, melosul tragic si nobletea ostentativa si purtarea omului Ivanescu, un individ inveninat, nedrept si spurcat la gura. Nu ti se pare ca ti-ai facut prea de timpuriu opinii atat de ferme? Parerea mea este ca fara moralitate nu insemnam nimic. Cred in cei care scriu asa cum traiesc, fara compromisuri, tensionat, aspru, intens, trecand peste piedicile de orice fel cu intransigenta si demnitate. Esti foarte tanar, si totusi te bucuri de recunoastere ca poet, ai primit premii, s-a scris despre tine, se asteapta, cum e si firesc, confirmarea in timp. Cum ti se pare lumea in care scrii literatura? Traiesc intr-o lume cruda si violenta. Tu insuti, dupa cum se vede, esti destul de crud... In care alienarea si problemele aparent insolubile pe care mi le arunca inainte fiecare decizie, fiecare neimplinire, fiecare fleac cotidian ma ranesc si ma tulbura profund. In tot acest haos, viata mea indarjita incearca sa-si imputineze raul, cautand in jur macar o promisiune de serenitate si de lumina. Cine citeste poezie in afara de cei care o scriu? Facusem acum cateva zile o socoteala, luand in considerare site-ul de grafomani www.poezie.ro si cenaclurile de tot felul de prin tara unde se produc veleitari cu miile, si am ajuns la o concluzie trista. Ca in Romania ar fi foarte multi oameni care scriu poezie ca forma de terapie individuala, dar cei mai multi nu se opresc aici si tin sa-si faca cunoscute pe orice cai productiile. Vreo 2000 au si carti, iar majoritatea acestora isi platesc noile aparitii editoriale la tot felul de edituri minuscule. Sunt, in sfarsit, vreo doua sute (poate mai multi, poate ceva mai putini), care sunt un fel de "profesionisti", adica fac parte din Uniune, publica cel putin o data pe an in reviste, mai citesc in cenacluri si cluburi de lectura. Iar printre acestia, sunt vreo 50 de poeti adevarati. De la Petre Stoica (74 de ani), Nora Iuga si Angela Marinescu la Dan Sociu, Ruxandra Novac sau Eugen Suman (poet inca nedebutat in volum). Sunt ei ceva mai multi de 50, dar nu avem oricum ragazul si spatiul sa-i amintim aici. Dar, desi se scrie atat de mult, nimeni nu pare dispus sa si cumpere carti de poezie, asa incat tirajul unor volume bune precum "Ghinga" lui Dan Coman sau "Catafazii" a lui Teodor Duna, aparute in ultimele sase luni, nu depasesc 300 de exemplare. Cum ti se pare acest lucru? E umilitor, iar explicatia trebuie sa-i puna pe ganduri mai ales pe scriitori. Adica la noi nu exista respectul - si curiozitatea - fata de cei ce zboara la aceeasi inaltime cu tine. Nu-mi spuneti mie ca un scriitor cu o slujba oarecare (profesor, ziarist sau lucrator in redactia vreunei reviste literare) nu-si permite sa cumpere 15-20 de carti de poezie intr-un an (mai multe volume valoroase nu apar, va asigur). E vorba de cel mult 200 de lei (noi). Mentalitatea scriitorului roman este, si la acest nivel, una de cersetor. Majoritatea poetilor (mai ales cei varstnici) din lumea noastra literara se asteapta sa primeasca imediat volumele nou-aparute ale confratilor. Ba, daca nu primesc, se mai si supara. Nimeni n-ar da banii pe munca de cativa ani a unui contra-concurent (fiindca scriem in cadrul unor raporturi de concurenta valorica). Iar asta e, s-o recunoastem, o atitudine imbecila ! Nu e imbecila, este naiva si inabila. Cum ar trebui, dupa opinia ta, (re)castigat interesul pentru poezie? In primul rand, poezia are astazi un public stabil pe Internet. La noi inca nu exista o traditie in promovarea decisa, chiar agresiva a poetilor si a cartilor noi de poezie care apar, dupa cum nu exista site-uri literare ireprosabile, precum cateva de limba engleza pe care le recomand oricarui iubitor de poezie, pentru cat de atragator este conceptul si cat de atasant poate deveni un astfel de spatiu pentru cel interesat: poetry daily (www.poems.com), contemporary poetry review (www.cprw.com), dar si "clasicele" poetry society (www.poetrysociety.org.uk), academy of american poets (www.poets.com), centrul de poezie al bibliotecii Congresului (http://www.loc.gov/poetry/poetry.html) si multe altele la fel de bine construite, continand literatura de limba engleza clasica, dar si poezie scrisa de contemporani ai nostri de pe patru continente. Cum isi vor regasi poetii, cititorii? Odata ce acest vast areal va fi si la noi cucerit, poetii vor regasi mii de cititori (mai ales daca sita va si cerne din punct de vedere valoric - o astfel de incercare, inca sovaielnica, este www.clubliterar.com, unde sunt prezenti majoritatea scriitorilor valorosi ai generatiei 2000). In al doilea rand, nu exista la noi nici traditia din occident a turneelor de lecturi publice sau a recitalurilor in baruri sau teatre, unde vin cunoscatori si platesc intrarea ca pentru un concert sau o piesa de teatru. Nu in ultimul rand, ar fi slam poetry, care face furori in America de aproape 15-20 de ani, o forma de poezie cu impact imediat la public (poezie rostita), mizand si pe improvizatie, si pe calitatile de recitatori ale poetilor care isi citesc sau scandeaza versurile. Sunt multe modalitati de a iesi din cercul acesta vicios, dar trebuie sa existe cateva institutii mai bine consolidate, de la asociatiile-sindicate care sa grupeze scriitori cu deziderate comune clar exprimate, pana la agentii literari si editurile serioase, gata sa investeasca bani si timp pentru a promova figuri (fiindca traim intr-o vreme in care e evidenta preponderenta elementului vizual, oamenii doresc tot mai mult sa ataseze la ceea ce citesc o imagine a autorului) si carti, de pe urma carora sa-si acopere investitiile, ba sa si castige, ca doar traim intr-o lume in care e greu sa ceri (si mai greu inca sa primesti) pomeni. Multi nu vor sa creada asta in Romania, dar literatura contemporana chiar poate fi profitabila, proaspata si dinamica. Ceva legat puternic de Viata, si nu de viata alba, terna si rece a hartiei. Cum ti se pare viata literara romaneasca a momentului? Din mai multe puncte de vedere: infricosatoare. Doamne, de ce? Sunt oameni care ti-ar da in cap pentru o nimica toata. Am vorbit mai devreme despre "modelul" Cezar Ivanescu. Scriitorul roman (mediu) - fiindca, pana la urma, nivelul scriitorimii dintr-o epoca e dat de calitatile si intransigenta fata de sine a mediei - sufera de o incultura si de o grosolanie insuportabile, nu frecventeaza literaturile straine, adica nu stie ce se scrie in alte parti si, in general, nu e interesat de domeniile extra-literare (de la artele plastice si audio-vizuale pana la ultimele teorii stiintifice). Ce ar include o istorie critica a poeziei, alcatuita de tine? Imi puneti o intrebare al carei raspuns nu poate fi decat exhaustiv sau incomplet. Asa incat ma voi feri sa va raspund pe jumatate. Ce a insemnat pentru generatia voastra intalnirea cu Marin Mincu? O sansa care nu poate fi trecuta sub tacere. Fiindca Marin Mincu (asa, interesat, patimas, fioros, exigent, partinitor, inconstant, inaderent mai mereu la poezia noastra, luptandu-se cu morile de vant sau cu tot felul de insi, gen Uricaru, pe care de-abia ii poti zari cu lupa) a organizat cadrul (cenaclul "Euridice") in care generatia din care fac parte s-a exprimat, timp de aproape trei ani, cu tot ce a avut, in momentul formarii ei, mai valoros. Aici ne-am intalnit saptamanal si, chiar daca nu luam cuvantul oficial, de la pretentiosul microfon, discutam pe hol (unde s-au fumat, cred, cateva tone de tutun) despre ce se citise, se formau tabere ideologice si se provocau intreceri amicale. La "Euridice" au citit cei mai buni poeti din provincie (aproape fara exceptie tratati cu superioritate de exigentii bucuresteni). Apoi, Marin Mincu a publicat la editura sa, "Pontica" (din pacate, in conditii tare neprofesioniste) destule volume bune de versuri. M.M. s-a erijat in aparatorul unei generatii care facea "primii pasi" in jungla scriitoriceasca de la noi, desi impresia mea e ca dorea sa ajute niste oameni care nu prea se lasau ajutati cu una, cu doua. In ce ma priveste, dupa unele servicii de natura profesionala pe care i le-am facut (muncind eu, zi-lumina, atat la cartoaiele cenaclului "Euridice", cat si la un volum aparut la Pontica, promisiunile banesti ale editorului si criticului nefiind niciodata respectate), dupa ce mi-a promis in doua randuri ca voi citi in cenaclu alaturi de scriitori pe care stia cat ii apreciez, Matei Calinescu si Ion Gheorghe, pentru a afla cu putin inainte de sedintele cu pricina ca fusesem inlocuit cu niste domnisoare (e drept, incantatoare), dar si dupa lucrurile pe care le-a tot spus despre mine in stanga si-n dreapta (fiind eu, in opinia domniei sale, din cate aud, "netalentat" sau "veleitar") Ma sperie inversunarea ta, dar cred ca e doar furtuna tineretii Consider ca domnul Marin Mincu are fata de mine datorii pe care cu greu mi le va putea plati in timpul vietilor noastre. Cum traieste tanarul scriitor roman, intr-o economie de piata inca precara? Cum poate. De regula, prost. Depinde, desigur, ca doar traim in capitalism, la cat de mult din libertatea si tihna asa de necesare pentru citit si scris esti pregatit sa renunti. Am prieteni care au avut sansa sa lucreze la cateva ziare importante si acum, dupa cativa ani in zona aceasta (activand in paginile de cultura ale respectivelor cotidiene) au ajuns sa poata avea un trai decent, fiind platiti de vreo trei ori mai bine decat aceia dintre tinerii scriitori (tot mai putini) care au optat sa devina profesori pe la tot felul de scoli sau licee (intr-o vreme, prietenul meu Sebastian Sifft, poet campinean care a castigat premiul Eminescu pentru debut cu Smintirea, preda la vreo trei licee in Sinaia si Campina). E clar ca in Romania nu se poate trai (ca tanar condeier) numai din scris (decat, repet, ca jurnalist cultural, unde vei scrie inevitabil si despre trupele Blondie, Bambi si Candy, care la noi se cheama ca fac cultura), recenziile, cronicile si microeseurile pe care le public eu in revistele literare aducandu-mi sume infime. Pe langa scris, mai colaborez cu o editura (cand e nevoie de mine, desigur) ca redactor de carte. Un mizilic financiar si acesta, din nefericire. Ce carte semnata Claudiu Komartin asteapta tiparul? Aveam acum cateva luni sub tipar un volum de versuri, pe care doream sa-l intitulez "Valsul porcilor", corectasem si ultimele spalturi, cand am fost anuntat ca tiparnita editurii s-a stricat. Poate ca e mai bine asa, fiindca, trecand lunile peste ea, am schimbat multe (mai ales in organizarea textelor) la acea carte, care acum are si un alt titlu, "Circul domestic", si sper ca va aparea in curand - poate la o editura mai serioasa decat aceea, cu care oricum nu aveam un contract (eh, metehnele editorilor nostri). Ar fi important sa apara in 2005 fiindca am impresia ca am incheiat o etapa si ca ceea ce voi scrie de acum va fi altceva si decat cartea de debut, "Papusarul", si decat poezia din "Circul domestic". Poti transcrie un poem din viitoarea carte? Pentru a-l prefata cumva, o sa transcriu aici un poem din acest volum, la care am ajuns sa tin mult, in speranta ca eventualii cititori il vor putea citi, o data cu Circul..., pana la sfarsitul acestui an: Irina "Imi amintesc o casa de caramida si o alee lunga, coborand catre o curte intunecoasa in care iarba necosita se ridica in august pana la genunchi. Revad acolo corpul Irinei, prabusit printre scaieti, ganganii, tufe de cimisir - si lumea incetinind lent, in ritm cu freamatul pieptului ei, pana la o parasire totala. Surazand extatic. Am in minte glezna aceea subtire (doar putin inrosita de bareta sandalei) si pulpa alba, aproape cantand, infiorata de vantul starnit din senin. Au trecut aproape doi ani. Este vara din nou, un anotimp coplesitor ce imi dicteaza si cea mai simpla miscare. Trupul ei s-a implinit intre timp, parul il poarta mai lung (mi se spune), iar furia, ei bine, furia mi s-a domolit, distilata prin atatea lucruri si vorbe. Sunt un om politicos si singur, imaginandu-si tot mai des o casa de caramida si o alee lunga, coborand catre un loc intunecos si rece, fara intoarcere."